Şcoala Gimnazială nr. 20 Timisoara

      După intrarea Timişorii şi a Banatului sub stăpânire habsburgică, în 1718, a debutat şi politica de reorganizare şi reformare a teritoriului, dar şi de colonizare cu populaţie de origine maghiară şi germană, în special meseriaşi şi meşteşugari.
      Astfel, când această politică s-a intensificat, în timpul împărătesei Maria Tereza (1740-1780) şi a fiului său Iosif al II-lea, asociat la tron din 1765, au fost aduşi şi primii colonişti maghiari şi germani pe teritoriul actualului cartier Ciarda Roşie. Aşa a luat fiinţă colonia Ciarda Roşie. Numele acesteia se pare că provine de la un han, «Vörös Csárda» (în traducere „Hanul Cărămiziu”), existent în acele vremuri. La acest han se spune că trăgea, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, şi haiducul Sándor Rózsa, care asigura protecţia călătorilor contra cost. Legat de denumirea hanului, pintre localnici circulă o legendă, potrivit căreia potera a înconjurat hanul, pentru a-l prinde pe haiduc, iar sângele curs de pe urma acestui conflict a înroşit pereţii hanului.
      Existenţa hanului a fost semnalată până în prima jumătate a secolului XX, pe la 1930 cunoscut ca Hanul Petoffy, având o grădină de vară foarte frumoasă.
      Colonia se întindea, iniţial, până spre canalul Şubuleasa, iar de la canal, spre Urseni, se întindeau pământurile unui nobil maghiar Banszky. Ulterior zona de locuinţele s-a extins şi pe terenurile acestui nobil, luând fiinţă satul maghiar Ciarda Roşie.
      În timpul şi spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în satul Ciarda Roşie, aparţinând de comuna Moşnita Nouă, s-au stabilit şi primele familii de români, unii dintre ei refugiaţi din Bucovina sau Basarabia, ocupate de Rusia Sovietică.
      În 1952 s-a realizat alipirea cartierului de Timişoara. În acelaşi an au fost alipite şi cartierele Ghiroda Nouă şi Plopi.
      În anii comunismului, în apropiere au fost construite şi primele blocuri de locuinţe, care vor forma cartierul muncitoresc Calea Buziaşului, ce a asigurat forţa de muncă necesară platformei industriale. De altfel, în perioada respectivă zona de case a fost inclusă în „planul de sistematizare” a oraşului urmând să fie demolate. Evenimentele din 1989 au oprit însă, la timp, dispariţia zonei de case.

      Cartierul Ciarda Roşie este amplasat în partea de sud-est a Timişoarei, de-a lungul Căii Buziaşului.

      Ciarda Roşie este un cartier al contrastelor ... vechi case, majoritatea construite în anii '60 contrastează cu noile vile ... Acum 10 ani cartierul ocupa o suprafaţă mult mai restrânsă. Azi, terenurile libere sunt ocupate de vile opulente ... trendul este de a avea o vilă la marginea oraşului. Avantajele pentru locuitorii vechi ai cartierului sunt „noile” facilităţi introduse, precum gazul (din 2001), apa (doar pentru anumite străzi), canalizarea (proiect început în 2006, aflat în curs de desfăşurare), precum şi numeroase străzi asfaltate.

      Ciarda Roşie reprezintă o dovadă vie a faptului că Timişoara este un oraş multicultural. Alături de români convieţuiesc familii de maghiari, sârbi şi germani. Pentru viitor se doreşte unirea cu Moşniţă Nouă, pentru ca aceasta din urmă să devină un cartier al Timişoarei, iar în ritmul în care apar noile construcţii acest deziderat va fi atins cât de curând.

Material cules de prof. Loredana PALFALVI